Nivelul său în sânge devine un factor strategic de prevenire. Nivelurile ridicate de acid uric ne expun, de fapt, la riscuri cardiovasculare semnificative, deoarece, așa cum s-a dovedit acum, acesta este un dușman al inimii și al vaselor de sânge.

De fapt, studii recente au arătat că hiperuricemia este co-responsabilă pentru aproximativ 40 % din toate atacurile de cord care au loc în Italia în fiecare an.

Ce este acidul uric

Acidul uric este o substanță reziduală din metabolismul celular, produsă ca urmare a descompunerii purinelor, moleculele care stau la baza producerii acidului uric. Concentrația sa în sânge, uricemia, este rezultatul echilibrului dintre producția sa de către organism și eliminarea sa în urină.

Acid uric ridicat: valori

Dacă acidul uric este produs în exces sau nu este eliminat suficient, acesta se poate acumula în organism și poate duce la o creștere a nivelului său în sânge (hiperuricemie).

O persoană este definită ca fiind hiperuricemică dacă are o uricemie mai mare de 7 mg/dl dacă este bărbat și de 6,5 mg/dl dacă este femeie, după 5 zile de dietă hipopurinică (săracă în carne, pește și păsări de curte, dar bogată în produse lactate, ouă și proteine vegetale) și fără să ia medicamente care afectează determinarea acestui parametru sanguin.

O valoare ridicată a acidului uric este condiția de bază pentru depunerea de urat în articulații și țesuturi.

Simptomele acidului uric ridicat

Cele mai frecvente simptome cu care se prezintă hiperuricemia sunt:

• dureri articulare
• mâncărime;
• articulații umflate și înroșite;
• colici renale;
• tablouri clinice de insuficiență renală și hipertensiune arterială.

Cauzele hiperucemiei

Pot exista mai multe motive pentru apariția hiperuricemiei:

• excreția renală redusă, cea mai frecventă cauză. Aceasta poate fi ereditară sau se poate dezvolta la pacienții aflați sub tratament cu diuretice și cu boli care reduc rata de filtrare glomerulară (cantitatea de sânge care este filtrată de glomeruli pe minut);
• creșterea producției de acid uric ca urmare a unei fluctuații ridicate a nucleoproteinelor (adică procesul prin care organismul uman descompune proteinele sintetizând altele zilnic) în bolile hematologice și în acele situații în care există o rată ridicată de proliferare și moarte celulară;
• consumul crescut de purine, adică consumul excesiv de alimente bogate în purine (ficat, rinichi, hamsii, sparanghel, bulion, hering, sosuri de carne, ciuperci, midii, sardine);
• boala dismetabolismului acidului uric.

Forma cronică cu depunere de urați (gută)

Printre formele de hiperuricemie există și o variantă cronică datorată unei tulburări a dismetabolismului purinic care duce la depunerea de cristale de urat monosodic, numite și tofi, în articulații și în țesuturile extraarticulare, favorizând artrita acută sau cronică.

Factorii care favorizează acest tip de hiperuricemie, recognoscibilă în prezența durerii acute și severe, a sensibilității, căldurii, roșeaței și tumefierii, sunt

• un regim alimentar dezechilibrat;
• creșterea numărului de afecțiuni care provoacă hiperhemie (obezitate, modificări ale cantității de lipide din sânge, adică dislipidemie, hipertensiune arterială și sindrom metabolic).

Terapia hiperucemiei

Terapia farmacologică a hiperucemiei cronice se bazează pe utilizarea unui inhibitor (selectiv sau neselectiv) al xantin oxidazei, o enzimă care accelerează reacția de transformare a xantinei în acid uric.

Ce să evitați și ce să mâncați în caz de hiperuricemie

Se recomandă, de asemenea, un regim alimentar adecvat care să țină cont de alimentele bogate în purină. De exemplu, evitați:

• 100 de grame de turtă dulce, moluște, hamsii, ficat, rinichi, extracte din carne, cârnați și drojdie, deoarece corespund unei valori foarte ridicate (150-1.000 mg) de purine.

Limitați consumul de:

• oaie, vițel, curcan, gâscă, cod, macrou, somon, păstrăv și nuci deoarece acestea corespund unei valori foarte ridicate (50-150 mg);
• bou, iepure, pui, porc, crustacee, fasole, mazăre, linte, spanac, sparanghel, anghinare, brânzeturi grase sau fermentate, persimmons, banane și smochine corespunzând unei valori moderate (15-50 mg).

Lumină verde, pe de altă parte, pentru:

• băuturi, cereale, lapte, unt, brânză, ouă și legume care corespund unui conținut scăzut de purine (mai puțin de 15 mg).